Fata din vis

tumblr_mknblavrhk1ryypipo1_500

Nu  știu exact cum s-a întâmplat , nu știu dacă prima dată am visat-o și apoi am întâlnit-o sau dacă mai întâi am întâlnit-o și după aceea am visat-o  , știu doar că o cunoșteam înainte să îi vorbesc  ,îmi aduc aminte că ființa ei era deja a mea în momentul în care mi-a spus: „Bună ! ”  și de acolo până ca toate ale mele să-i aparțină ei  nu a fost decât  un pas .Cred că până la urmă ,prima dată a fost visul și apoi confruntarea  pentru că altfel nu îmi explic cum de îi cunoșteam fiecare părticică a corpului  așa cum cunoșteam fiecare parte a corpului meu sau poate chiar mai bine ,pentru că uneori tindem să observăm mai multe detalii la cei din jurul nostru decât la noi înșine  , altfel nu-mi explic cum fiecare gând al ei se forma mai întâi în mintea mea   și era de-ajuns ca ea să rostească doar începutul unei fraze sau propoziții pentru ca eu să-mi dau seama ce vrea sa  spună și să o opresc înainte de a duce la bun sfârșit  ce începuse, să-i pun degetul la gură , să o privesc în ochi timp de câteva milisecunde pentru ca în următorul moment să-i strivesc buzele lăsându-mi gura să cadă molatec dar totuși greu peste gura ei și să-i dau astfel de înțeles că știu deja ce vrea să transmită și că nu mai e nevoie să continue   .Nu crezusem până în acel moment că există pe lume o persoană pe care să o cunosc atât de bine  cum mă cunosc pe mine ,fără însă sa fi făcut vreodată cel mai mic efort de a-i explora  mintea, trupul , sufletul sau orice altceva din ceea ce îi aparține și iată că totuși exista,  pentru că EA era reala  , era din carne și oase  , puteam să-i miros pielea albă și fină ce îi acoperea tot trupul   , puteam să-mi înfig caninii în gâtul ei mic și firav  și să o fac astfel sa tresară , să îmi îndepărteze indiferent  cu o mână capul și gura ce se lipea de carnea ei și care parcă începea să-i sugă sângele asemeni  unui „copil al nopții  ”  si apoi să îmi cuprindă fața în palmele ei mici și sa-mi sărute fruntea , să-mi sărute ochii  , să-mi sărute obrajii și în final buzele și fiecare sărut sa lase pe fața mea o urmă caldă, aproape fierbinte .Și cât de diferite erau   aceste sărutări pe care mi le dădea față  de modul brutal în care eu ii zdrobeam buzele , obrajii , atât de diferite de modalitatea mea de felina în care  o sărutam tandru pe gât pentru ca mai apoi să o mușc până îi făceam semn sau până ma îndepărta ea . Sărutările ei erau ca boarea unui vânt călduț de vară ce îmi spicuia fața pe alocuri și îmi lăsa timp de câteva secunde o senzație plăcută în locul în care ma atingea  , săruturile ei erau asemeni fulgilor de nea ce cad pe fața unui  bolnav a cărui febră îl face să cerșească un strop de răceala pentru a-i răcori pielea și astfel iese în ninsoare pentru a obține ce își dorește și fulgii ce cad necontenit se aștern pe fața lui  și se topesc instantaneu la  contactul cu fierbințeală emanată de fiecare por al sau  oferindu-i totuși în această contopire  răcoarea de care avea atâta nevoie . Și  până și aceste senzații îmi  aparțineau încă dinainte să o cunosc personal .Se pare ca uneori visele ne oferă mai mult decât am putea crede  și astfel senzațiile de „deja-vu”  nu mai reprezintă niște aberații inventate de psihologi ,pentru că nu mai era nimic de inventat în acest domeniu  , ci ele devin reale pe măsură ce ajungem să ne trăim visele ….. așa cum eu l-am trăit pe al meu cu această ființă coborâtă parcă direct din capul meu și fiind nimic altceva decât o plăsmuire a imaginației mele și o realitate în același timp .

Publicat în Legaturi | Lasă un comentariu